Cred în drepturile mele!

De ce cred eu în drepturile mele?

Eu cred în drepturile mele deoarece aşa ar trebui să avem toţi drepturi ca să nu fie haos peste tot.Generaţiile nu ar mai fi dacă nu ar fi drepturi,n-ar fi lege,ar fi haos!

Planeta n-ar exista!

Drepturile trebuie să fie şi respectate,sau legea va trebui să treacă la măsuri disperate.

Mulţi de pe planeta asta nu respectă drepturile noastre,ne abandonează sau ne violează,ne maltratează sau ne ucid.

Alţii sunt normali şi respectă toate,participă la o mulţime de activităţi şi reciclează pentru planetă.

Dacă nu se respectă drepturile,legea va lua măsuri!

R esponsabilităţile vor fi respectate!                       

E ducaţia va fi exigentă!

P oate că planeta o să devină într-o zi bună!

T ot va fi verde!

U niţi să fim cu toţii!

R esponsabilităţile sunt pentru toţi!

I a atitudine!

Cred în drepturi!

Oneste,respectate,drepte

Respectând,făcând,crezând

LEGEA NOASTRĂ!

Anti-haosul!

Suntem diferiţi de fizic...

Dar suntem egali în drepturi...

Toţi suntem la fel...

Suntem diferiţi la trup...

Suntem egali în drepturi...

Dar suntem egali şi la suflet...

In Calendarul Ecologic, 10 decembrie este Ziua Mondiala a Drepturilor Omului, marcata printr-o suita de actiuni specifice, de la tara la tara. Paleta drepturilor omului care pot fi aduse in atentia cetatenilor cu acest prilej este foarte largă.

Semnificatia sa este foarte complexa si se refera la responsabilitatea statului, dar si a tuturor persoanelor fizice si juridice de a proteja si conserva mediul, resursele sale, atat pentru prezent, cat si pentru viitor.

Drepturile omului, democraţia şi statul de drept sunt valori esenţiale ale Uniunii Europene. Înscrise în tratatul său fondator, acestea au fost consolidate prin adoptarea Cartei Drepturilor Fundamentale. Ţările care doresc să adere la UE, precum şi cele care au încheiat acorduri comerciale sau de altă natură cu Uniunea, trebuie să respecte drepturile omului.Drepturile omului sunt "de obicei înțelese ca drepturi inalienabile fundamentale la care o persoană este în mod inerent dreptul pur și simplu pentru că el sau ea este o ființa umană."

Drepturile omului sunt astfel considerate ca fiind universale (se aplică peste tot) și egalitare (aceeași pentru toți). Aceste drepturi pot exista ca drepturi naturale sau ca drepturi legale, atât în legislația națională și internațională.Doctrina drepturilor omului în practica internațională, în cadrul dreptului internațional, instituțiile globale și regionale, în politicile de state și de activitățile de organizații non-guvernamentale a fost o piatra de temelie a politicilor publice din întreaga lume. Acesta a fost spus că: ". În cazul în care discursul public al societății timp de pace global poate fi spus să aibă o limbă comună morală, este că a drepturilor omului". În ciuda acestui fapt, afirmațiile puternice făcute de doctrina drepturilor omului continuă să provoace chiar și în prezent dezbateri considerabile cu privire la conținutul, natura și justificarea drepturilor omului . Într-adevăr, problema a ceea ce se înțelege printr-un "drept" este în sine un controversat subiect de dezbateri filosofice continue. Multe dintre ideile de bază care au animat mișcarea s-au dezvoltat în urma celui de al doilea război mondial și a atrocităților Holocaustului, culminând cu adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului din Paris de cătreAdunarea Generală a Națiunilor Unite în 1948. Lumea antică nu poseda conceptul de drepturi universale ale omului.Societățile antice au avut "sisteme elaborate de taxe, concepții de justiție, legitimitate politică, și umană înfloritoare, care a căutat să realizeze demnitatea umană, înflorirea, sau bunăstarea în întregime independente de drepturile omului".Conceptul modern al drepturilor omului sa dezvoltat în perioada modernă timpurie, alături de secularizarea europeană a eticii iudeo-creștine. Precursorul reală a discursului privind drepturile omului a fost conceptul de drepturi naturale, care a apărut, ca parte a tradiției medievale Dreptul natural, a devenit proeminent în timpul Iluminismului, cu filosofii, cum ar fi John Locke, Francis Hutcheson, și Jean-Jacques Burlamaqui, precum și o poziție importantă în Discursul politic al revoluției americane și a revoluției franceze. Din această fundație modernă mișcarea pentru drepturile omului apărut în a doua jumătate a secolului al XX-lea.